Arhive pe categorii: Inspirație

No, hai la Cluj!

Orașul unde mi-am dorit de 5 ani să merg și iată că mi s-a îndeplinit această dorința; prietena mea care a ales să urmeze facultatea în Cluj mi-a îndeplinit de fapt dorința. Știam că sunt 12 ore de mers cu trenul dar am zis ca o să merite. Drumul nu mi s-a părut atât de lung deoarece am fost entuziasmată și plina de emoții să vad Clujul.

Prima remarcă a mea a fost accentul clujenilor, mă amuza mereu și îmi plăcea așa de mult încât îl exersam și eu.

Prima zi am început-o la lacul de la Iulius. Un lac liniștit și fermecător încât mă cufundam într-o pace de nedescris.

În acea dimineața orașul măreț se scălda în reflexiile apei; nu simțeam deloc oboseala din cauza orelor nedormite. Ajungând în parcul inveșmântat cu iarba proaspăt tăiată, unde te puteai așeza linistit și privi cerul, am fost încântată să vad oameni veseli în hamace.

Iată ca am ajuns și pe Cetățuie unde tot orașul se înălța voios, plin de culori, cu clădiri istorice, ce își păstrează frumusețea de odinioară. Noroc că începuse să se facă răcoare că altfel nu mai voiam sa plec.

Inițial nu voiam să merg în gradina botanică, deoarece credeam că e ca oricare alta. Dar mi-am schimbat părerea cum am pășit în primul locșor.

Mi-am dat seama că fiecare colț al acestei grădini avea un farmec aparte și încă nu am avut timp să o străbat în totalitate. De la foișor, turn, lac, sere la chiar izvoare. Simțeam o căldură ce mă mângâia lin, căldura razelor soarelui ce curgea prin frunzele imenșilor copaci.

Drumul a fost lung, iar picioarele mele cedau, dar asta nu m-a determinat să renunț la drum și am continuat să merg mai departe.

La expoziția de bonsai am putut observa cum acești copaci în miniatura sunt o artă cu mireasmă orientală.

În sfârșit locul meu preferat, străduța ruptă dintr-un basm unde mii de luminițe sclipeau de nici nu încăpeau in cadru :))

Noaptea orașul era plin de mister îmbibat cu luminițe și stele să ne lumineze calea.

Toate drumurile le-am străbătut pe jos, astfel că în drumul spre gară, în tramvai fiind, îmi aminteam cu tristețe, dar în același timp cu recunoștință că am avut parte să admir Clujul. Fiecare străduță pe care o vedeam pe geam îmi aducea aminte de momentele pline de entuziasm că mă aflu aici.

Inhale daydawn, exhale sunrise!

Pe-o ramura se impleteau neastamparate, iar mireasma ce rasarea incet se împrăștiase peste tot, încât învălui întreaga viață a omului și a tuturor viețuitoarelor de pe acest pământ.
Reci, cu tonuri calde și miros împrospătat se ridicau tot mai sus în gingășa lor splendoare pana se imprastiara, dând voie globului măreț și luminos sa pătrundă din nou în natura umeda și răcoroasă. Da, zorile de ziua.. purpurii, în stiluri de dans cosmic apar în fiecare dimineață binecuvantandu-ne zilele cu lumina și valurile spectaculoase pe somnorosul cer.

Un privilegiu dăruit noua pentru a ne bucura din plin de viata.
Am ales sa scriu despre zorile de ziua, deoarece într-o zi am aflat de la prietena mea semnificația numelui meu. Atunci mi-am dat seama de ce eu ma trezeam de multe ori dis de dimineață și fotografiam cerul plina de entuziasm. Ma trezeam uneori pe la 5 dimineața sa prind infuziile de culori ce străbăteau pana în camera mea. Ma atrăgea ca un magnet aceasta lumina, culorile ma atrăgeau, iar trezitul la acea ora devenea o placere!

Plăcerea mea este sa capturez fiecare strop de frumusețe al zorilor de zi ce îmi alina sufletul, îmi îmbată și îmi încălzește inima de fericire de fiecare data când privesc asemenea minune si sa o impartasesc si celorlate fiinte de pe acest pamant!

INHALE DAYDAWN, EXHALE SUNRISE!